Principiile mele

Misiunea mea este să îi susțin pe părinții să-și recapete încrederea și echilibrul. Ca să fac acest lucru mă bazez pe patru principii despre care vreau să-ți povestesc.

Siguranța înainte de toate

Pentru mine, asta înseamnă că atunci când ne gândim la cum vrem să ne creștem copiii, ne uităm mai întâi la ce spune știința. Ne bazăm pe cercetări solide și pe ideile valoroase din știința modernă. Învățăm împreună care sunt acele practici de parenting care pot duce la suferință sau traumă, dar mai ales — ce le oferă copiilor noștri siguranță, conectare și un spațiu sănătos în care să crească.

„Suficient de bun” e noul perfect

Asta e al doilea principiu după care mă ghidez — atât acasă, cât și în lucrul cu alți părinți. Știința e de partea noastră aici: modelul de părinte sănătos nu e cel perfect, ci cel suficient de bun.

Hai să facem un mic exercițiu de imaginație:

Imaginează-ți că ești un părinte perfect. Nu greșești niciodată, nu ai momente grele, nu ridici vocea, ești mereu calm și blând.

Copilul tău, în schimb, e un copil sănătos, real. Mai scapă o cană, se împiedică, își pierde cumpătul, își lovește sora sau țipă. Pe măsură ce crește, copilul tău începe să observe că el greșește tot timpul, iar tu... niciodată. Și se va întreba: „Ce e în neregulă cu mine? De ce eu nu pot fi ca mama sau tata?”

Fără să vrem, în încercarea de a fi părinți perfecți, putem deveni modele toxice. Copilul care greșește (ca să învețe și să crească) va trăi cu rușine și cu sentimentul că nu e destul de bun. Va învăța să se ascundă, nu să repare.

A fi suficient de bun înseamnă să fim părinți reali. Să greșim, să reparăm și să-i învățăm pe copii că fiecare greșeală aduce o lecție. Să le arătăm că viața merge mai departe și că orice moment dificil poate fi transformat într-o oportunitate.

Pentru că adevărul e că parentingul e un proces care durează ani. Greșelile sunt firești și reprezintă doar o mică parte din tot ce oferim zilnic: iubire, prezență și atenție. Până la urmă, greșelile nu ne strică copiii — ne arată unde mai avem de învățat.

Răspunsurile vin din interior

În toată călătoria mea de mamă și în lucrul cu alți părinți, am ajuns să cred cu tărie că cele mai multe răspunsuri le avem deja în noi. E ca un fel de alchimie — luăm informații din exterior, le trecem prin propriul nostru filtru și le transformăm în instrumente care chiar funcționează pentru familia noastră. Eu mă bazez mult pe această abilitate când caut cele mai bune soluții pentru copiii mei. Și am încredere că și tu știi cine ești, ce ai nevoie și ce li se potrivește copiilor tăi.

Nu cred în rețete rigide. Cred că abia atunci când integrăm ceva cu adevărat, încep să apară răspunsuri reale, din interior — pe care ne putem sprijini, chiar și atunci când suntem obosiți sau luați prin surprindere. De aceea, folosesc în munca mea modele din psihoterapie, învățate de-a lungul anilor, ca să te ghidez în a descoperi viziunea ta de familie și valorile tale ca părinte.

Testul realității

Un principiu la care țin foarte mult este că flexibilitatea și realismul chiar contează. Nu e suficient doar să știm ce spune știința sau să ne gândim o singură dată la principiile noastre în creșterea copiilor. Ce face cu adevărat diferența între „a ști” și „a face” e cum reușim să traducem aceste principii în lucruri concrete, în fiecare zi.

În realitate, nu există un singur mod „corect” de a fi părinte. Pentru mine, obiectivul este să fiu un părinte creativ și să mă pot adapta la situațiile cu care mă confrunt. Îmi doresc să am principii clare și sănătoase, dar să rămân flexibilă în felul în care le aplic. Ca să pot face asta, mă bazez pe metode de organizare și planificare care îmi fac viața de mamă mai ușoară și mă ajută să rămân autentică.

Dacă alegi să fii alături de mine, o să înveți și tu cum să-ți aplici cunoștințele într-un mod care se potrivește cu provocările reale din viața de zi cu zi.